Se considera ca fiecare om vine pe lume cu anumite capacitati prin care poate sa-si împlineasca propria menire de a contribui la progresul umanitatii.
Educatia trebuie sa-l ajute sa-si asume aceasta menire cu responsabilitate pentru a se putea realiza liber, cu deplina satisfactie.
Recunoasterea educabilitatii oricarei fiinte umane si acordarea respectului, a încrederii depline în capacitatea acesteia de a fi educata si, mai ales, de a se autoeduca reprezinta conditii necesare pentru ca pedagogul, mediul educativ special amenajat si curriculum-ul materializat sa contribuie la dezvoltarea acestor capacitati.

• Pedagogia „Montessori” promoveaza respectarea drepturilor copilului, formarea deprinderilor de activitate intelectuala continua, de adaptabilitate si de asumare a schimbarilor.

Abordarea centrata pe copil porneste de la ceea ce face copilul. Acestuia i se ofera un cadru organizat pentru educatie si autoeducatie completa: intelectuala, emotionala, fizica, sociala.

Descoperirea copilului, cu natura sa specifica, a facut posibila instituirea unei educatii care sa corespunda copilului si sa ajute efectiv viata acestuia, „iar educatia care înseamna ajutor pentru viata este o problema care priveste umanitatea” ( Montessori Maria. Descoperirea copilului, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977).
Maria Montessori a aratat ca oricare fiinta umana are o forta interioara puternica, instinct si vointa de dezvoltare. Motivatia se dezvolta daca sunt încurajate independenta, încrederea în sine, concentrarea, decizia libera asupra duratei învatarii si satisfactia asupra propriilor rezultate.
Din acest motiv, în scoala Montessori, copiii vor fi mai putin condusi si mai mult sustinuti pentru ca dezvoltarea competentelor sa se faca pe baza potentialului propriu, pentru a deveni adulti inteligenti, creativi si cu siguranta de sine.

• Alternativa educationala Montessori a fost numita metoda de catre initiatoarea ei, Maria Montessori, înca de la primul manual, de la prima sa expunere, în anul 1909.
Sub aceasta denumire, Pedagogia Montessori este tratata în manuale sau în enciclopedii ale educatiei si în dictionarele de pedagogie.

Practicata timp de 100 de ani în educatia copiilor, de pe toate continentele, indiferent de rasa, etnie, clasa sociala, stare de sanatate, capacitate intelectuala sau nivel cultural, Metoda Montessori si-a dovedit valabilitatea si actualitatea, iar rezultatele bune obtinute garanteaza pentru calitatea acestui mod alternativ de educatie.

„Metoda” nu este ceva conceput si daruit copiilor ca ajutor ; este ceea ce Maria Montessori a învatat de la acestia ca le este necesar. Ea a asamblat si a instrumentat cu materiale si activitati concepute corect din punct de vedere stiintific .

Prin urmare, nu inventarea unor procedee în educatie conduce la rezultate, acestea apar numai datorita capacitatilor reale ale fiintei umane, care, în dezvoltarea sa, are posibilitatea de a-si manifesta emotiile si sentimentele, de a lucra în folosul sau si al societatii, de a-si împlini idealurile si de a se adapta la schimbari.

„Pentru a întelege cu adevarat munca noastra, trebuie sa se considere ca punctul de plecare nu este o «metoda de educatie», ci dimpotriva, metoda de educatie este consecinta faptului de a fi asistat la dezvoltarea unor fenomene psihologice care ramasesera neobservate si deci erau necunoscute de milenii. ”( Montessori Maria. Descoperirea copilului, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977).

Modelul pedagogic Montessori pune copilul în centrul tuturor activitatilor didactice si educative.
Acesta învata într-un mediu din care competitia este exclusa, un mediu care îi sustine în permanenta, un mediu în care se acorda maxima importanta respectarii individualitatii fiecarui copil si intereselor specifice vârstei.